De ce cartile electronice n-au nici o sansa?

Sa vedem ce spune un recent studiu, facut in universitatile americane. Studentii vor ca textele digitale sa fie mai ieftine decat cele tiparite, sa poata fi printate (!) si sa nu aiba termen de expirare a valabilitatii. Iar asta pentru ca situatia actuala la ei (in medie vorbind) este urmatoarea: textele electronice costa la fel ca si cele tiparite (iar cat costa dispozitivele de citire nu mai discutam acum!), limita de tiparire este, de obicei, de 10 pagini, iar fisierul expira dupa 180 de zile. Si-atunci ce gheseft am facut, dupa cum ar spune un amic de-al meu?
Numai ca fanii textelor de marketing ale celor care vand e-readere si altele asemenea ar putea spune ca preturile vor scadea, ca restrictiile vor disparea si gata cu hartia. Ei, nu-i chiar asa. Deja am vazut impreuna ce spun studiile in domeniul direct mail-ului. Din punctul de vedere al invatatului, opinia studentilor este clara: 75% dintre ei spun ca prefera textul tiparit celui digital, iar 60%  spun ca ar da bani pe o versiune tiparita low-cost chiar daca ar avea la indemana gratuit varianta digitala a aceluiasi text.
In fond, de ce se tot compara cartile digitale cu cele tiparite si nu cu cele audio, de pilda?