ColorExpert pentru iPhone

Comentam zambind, acum o luna si mai bine, despre faptul ca deja s-au gasit cetateni care sa produca un profil de culoare pentru iPhone. Treptat, insa, gluma se ingroasa, si

Pot fi calibrate camerele digitale?

O discutie foarte interesanta. Pai, atata vreme cat producatorii de soft si hard pentru calibrare pun la dispozitie solutii pentru fotografi, inclusiv pentru camerele lor digitale, raspunsul ar trebui sa fie pozitiv, nu? Iar daca un scanner (cel mai apropiat dispozitiv fata de o camera digitala) poate fi calibrat fara probleme, discutia ar putea parea inutila. Si totusi…
Mai intai trebuie sa precizez termenii discutiei. Sub termenul generic de calibrare se ascund, de fapt, doua operatii distincte. Schematizand datele problemei, vorbim, mai intai, de linearizare, adica de un fel de aducere la zero a sculei care ne intereseaza, si mai apoi de profilare, adica de masurarea exacta a abaterilor caracteristice ale fiecarui dispozitiv in parte si realizarea, pe baza rezultatelor, a profilelor de culoare (ICC). Singura exceptie are loc in cazul monitoarelor, unde linearizarea si profilarea se face, de obicei, simultan.
Dar operatiile de mai sus se pot face atunci cand exista conditii stabile de utilizare. Scannerul (ca tot l-am dat exemplu) sta cuminte pe masa lui si, protejat de capac, isi face treaba la fel de fiecare data. Trebuie doar intrebat de sanatate o data pe luna (ca se mai uzeaza si lampa). In schimb o camera digitala rareori va functiona de doua ori in aceleasi conditii, in primul rand datorita iluminarilor diferite, dar si din cauza modificarii timpului de expunere, a diafragmei, a sensibilitatii etc. Si inca daca vorbim despre o camera profesionala, ultimele probleme se pot rezolva din setarile manuale, dar daca deschidem cutia Pandorei si punem aparatul pe automat…
Asadar nu se poate? Ba da, dar in conditii stabile. De pilda pentru o anumita iluminare a studioului, care poate fi repetata fara probleme, este posibila realizarea un profil de culoare foarte bun. Asta ar fi o varianta. Insa varianta cea mai sigura, in cazul unui shooting important, o reprezinta fotografierea unui target in conditiile date si realizarea unui profil special.
Merita facut un profil pentru o camera digitala? Pai asta numai dumneavoastra (si, eventual, clientul dumneavoastra) puteti sti.

X-Rite lanseaza la Photokina noul i1

Asa suna stirea, cu precizarea ca in octombrie urmeaza lansarea pentru americani, la Graph Expo. O intreaga polologhie a departamentului lor de marketing, din care nu intelegi mai nimic. Ca e all-new, dupa cum se lauda, n-as crede (nici macar nu e primul pe care in loc de GretagMacbeth scrie X-Rite ) Ca i1 e demult standardul in ceea ce priveste calibrarea? Asta nu e nicidecum o noutate (ca doar nu degeaba i-au preluat pe cei de la GM). Singurul lucru care ar putea fi intr-adevar nou ar fi simplificarea pachetul oferit. Adica sa nu mai vorbim de variantele Display LT, Photo LT, Design LT, Photo, Photo SG, Proof, XT, iO, ci doar de Basic si XTreme. Desi n-as crede, cel putin pe site-ul X-Rite (unde stirea asta nu apare) la ora la care scriu au ramas variantele (sa le zicem) clasice. Asa ca pot doar sa-mi dau cu parerea ca Basic pare a fi un fel de Design (eventual LT), iar XTreme nu pare nicidecum deosebit de XT-ul al carui mandru posesor sunt.
Drept pentru care stirea corecta ar trebui sa sune cam asa: de cand X-Rite are o pozitie cvasi-monopolista in ceea ce priveste culoarea si controlul ei (adica dupa ce a inghitit Gretag Macbeth si Pantone), departamentul lor de marketing este intr-un prelungit concediu. Ei si, intereseaza pe cineva?

Management de culoare pentru iPhone

Citisem la un moment dat parerea unui cetatean ca vom putea da BT-uri pe iPhone. Am zambit si l-am considerat prea optimist, eventual cititor de romane SF. Da-o-ncolo, chiar management de culoare la telefoane mobile? Ei, uite ca, macar teoretic, se poate. Un profil de culoare pentru iPhone puteti descarca de aici . Cand (si daca!) ma va convinge cineva sa-mi iau un gadget de-asta, chiar am sa verific cum se comporta ICC-ul respectiv. Asa ca, deocamdata, luati randurile de mai sus doar ca pe o stire. Insa daca puteti sa probati cum se comporta profilul, spuneti-mi si mie daca merge de-adevaratelea sau e doar un tertip de marketing.

GWG a publicat versiunea 4 a specificatiilor PDF/X

GWG, adica Ghent PDF Workgroup, este o asociatie formata din experti ai industriei tiparului din Europa si SUA, infiintata in 2002, al carui principal scop este sa standardizeze si sa distribuie cele mai bune tehnici pentru realizarea workflow-ului pentru artele grafice (de fapt workflow-uri, pentru ca si ei tin sa precizeze ca productia de la un ziar nu prea are legatura cu realizarea tehnica a unei reviste glossy, de pilda). Necesitatea acestei noi versiuni a fost data de aparitia versiunilor 8 si 9 ale Acrobat-ului si, mai ales, de necesitatea unei mai bune implementari a managementului de culoare (ciudat de tarziu, dar asta-i o cu totul alta discutie). Pentru prima oara, in specificatiile grupului, nu mai avem de-a face cu un profil de culoare generic (Generic GWG ICC), ci au fost precizate profilele generice optime pentru fiecare domeniu in parte, pe zone geografice (le gasiti aici). Sigur, profilele custom ar fi mult mai bune, dar trebuie sa fiu de acord ca mai intai trebuie facuta o standardizare, pentru ca sa putem cauta mai apoi perfectiunea.
Cand imi aduc aminte ca inspiratii creativi din maretele agentii nationale de publicitate nici macar nu stiu ce-i ala profil de culoare si cu ce se mananca el…

Managementul de culoare a implinit 10 anisori

In foarte simpaticul filmulet de mai sus, il puteti admira pe Michael Makin, presedinte si CEO la PIA/GATF (in traducere, Printing Industries of America/Graphic Arts Technical Foundation), facand promovare pentru propria organizatie (altminteri, de departe una dintre cele mai influente din industria tiparului american). Daca aveti timp eu zic sa va uitati, daca nu, nu, oricum eu voiam sa va vorbesc despre altceva, si anume ca PIA/GATF a anuntat data pentru cea de-a 10-a conferinta de color management. Sau, altfel spus, managementul de culoare exista deja de 10 ani.
Sigur, ar putea exista discutii referitoare la data exacta a nasterii, dar haideti sa-i credem de data asta pe cei de la PIA/GATF, ca tot au avut un rol esential in raspandirea conceptului. Oricum, pentru cei interesati, vreau numai sa mai spun ca managementul de culoare s-a nascut in primul rand datorita faptului ca, odata cu aparitia CTP-urilor, proof-urile analogice nu au mai fost posibile.
Ca aproape sigur n-o sa ajungeti la respectiva conferinta stiu. Am mentionat-o doar pentru ca ea marcheaza, mai mult sau mai putin exact, un moment aniversar, si pentru a va anunta ca voi profita de momentul aniversar pentru a va povesti mai multe, in zilele si saptamanile ce vor urma, despre color management, ce vrea el si cu ce se mananca. Promit.

HP DreamColor Display revolutioneaza piata monitoarelor LCD

Sa incepem cu putin abc al posibilitatilor de reproducere a culorilor in cazul monitoarelor LCD, mai ales ca, de obicei, producatorii ascund datele de mai jos. Asadar, cele mai raspandite sunt cele pe 6 biti, care pot reproduce, in mod real, 262.000 de culori, iar in mod interlaced 16,2 milioane (e cifra pe care o veti gasi in prospecte, comunicata mandru de departamentele de marketing). Sunt cele mai ieftine si sunt bune doar pentru aplicatii office si pentru gameri, care cad in fund de placere vazand timpii mici de raspuns (au ajuns in general la 2 ms). Urmeaza cele pe 8 biti, mai scumpe (peste 10 milioane cele de 19″) le recunoasteti dupa indicatia (cinstita, de data asta) ca au 16,7 milioane de culori iar producatorii recunosc, fara sa roseasca, un timp de raspuns, tot real, de 8, 16, 20 sau chiar 25ms. Mai rar, si numai la producatorii de elita (Eizo, LaCie, NEC etc) puteti gasi, la preturi pe care n-are rost sa le discutam, monitoare de 10, 12 si, foarte rar, chiar 16. Ca sa va faceti o idee, varfurile de gama de la Eizo (seria CG) au acum 12 biti.
Cam asta ar fi situatia in momentul de fata, mult schematizata, pentru ca n-am vorbit nimic, de pilda, despre tehnologia de realizare a panelurilor LCD, care conteaza si ea foarte mult, mai ales in ceea ce priveste posibilitatile de redare a gradelor de negru. Dar despre TN, PVA, S-IPS si altele asemenea va voi povesti, probabil, in curand.
Ei bine, in acest context HP a anuntat ieri realizarea, in colaborare cu DreamWorks Animation, a noilor monitoare HP DreamColor Display, care beneficiaza de o tehnologie de 30 de biti (!), fiind capabile sa reproduca peste 1 miliard de culori. Primul produs din serie, HP DreamColor LP2480xz (il puteti vedea in poza de mai sus), este deja de vanzare, are o diagonala de 24″, vine la pachet cu softul capabil sa gestioneze reproducerea (HP DreamColor engine software) si cu un kit de calibrare. Pretul? Un sfert din cel al concurentei (care concurenta?), adica $3.499.
Ok, trecand peste bucuria marketingului de la HP, sa vedem care ar fi motivele noastre de multumire. Pai in primul rand, dupa ani in sir in care timpul de raspuns cat mai mic a parut obsesia producatorilor de monitoare LCD, putem spera ca noul produs HP va da un branci in directia corecta, cea a calitatii reproducerii culorilor. Ori asta va insemna ieftinirea sensibila a monitoarelor pe 8, 10 sau 12 biti, care in scurt timp vor parea depasite si vor avea preturile pe care azi le au amaratele de 6 biti. Iar mai mult de 12 biti, sincer, n-as prea crede ca e nevoie. De altfel, nu cred ca exista multi care sa poata face ochiometric diferenta dintre un monitor de 10 si unul de 12.
Iar daca nu va intereseaza calitatea monitoarelor, tot puteti sa va bucurati: in scurt timp, televizoarele LCD vor fi mai bune si mai ieftine. Dar sigur vor gasi producatorii ceva gadgeturi inutile care sa le mareasca pretul.